Cum am ajuns in Olanda
Nu stiu care este povestea ta, desi tare mult mi-ar placea sa o aud.
A mea a inceput intr-un sat aproape de munti. Acolo munceam. Ce castigam se ducea fix pe chiria apartamentului. Desi saraci, oamenii din sat imi aduceau legume si oua ca sa nu mor de foame. Imi este dor de ei pentru ca erau oameni tare buni.
Am incercat sa plec in Australia, dar nu am indeplinit cerintele.
Am incercat sa plec in Anglia, dar mi-au cerut atatea acte si teste ca puteam sa ma ingrop in ele stand in picioare.
Si intr-o zi am primit un telefon de la o firma de recrutare olandeza. Si apoi totul a mers ca pe roate. Am ajuns in Olanda, acum mai bine de 10 ani, cu o valiza de haine, 200 de euro in buzunar si o promisiune pentru un loc de munca.
In 6 luni am invatat olandeza pana la nivel B2 inclusiv. Invatam 16 ore pe zi. Vomitam zilnic de la efort si slabisem 10 kilograme.
Si apoi vestea ca locul de munca s-a dovedit doar o promisiune in vant. Asa ca au urmat 2 luni in care nu dormeam decat 2-3 ore noaptea ca sa pot sa trimit cat mai multe CV-uri. Banii se duceau doar pe tren sau autobuz ca sa pot sa ajung la firmele ce ma chemau pentru interviu. Si pe telefon ca sa pot sa fiu contactata.
Dar nu m-am descurajat. Aveam un vis! Ca in prima mea vacanta sa plec in Tenerife! Nu stiu de ce acolo, dar acest gand m-a ajutat sa nu innebunesc de singuratate, de foame si de stres.
Si intr-o zi am reusit! M-am angajat! Primisem contract pentru 1 an!
Credeti ca dupa aceea a fost doar lapte si miere? Credeti ca am ajuns in Tenerife? Despre ce s-a intamplat mai departe o sa scriu in alta zi.